Chiar dacă un acord de pace între Iran, Statele Unite și Israel ar fi anunțat mâine, iar Strâmtoarea Ormuz s-ar redeschide, războiul ar fi departe de a se încheia pentru restul lumii. O analiză recentă avertizează că impactul acestui conflict nu se va opri la simple creșteri ale prețurilor la energie, ci se va extinde pe parcursul mai multor ani, lovind economia globală în patru valuri succesive.
Primul val: Energia, îngrășămintele și hrana Primul val este cel mai vizibil: prețurile la țiței, gaze naturale lichefiate (GNL) și tarifele de transport maritim explodează. Cu toate acestea, energia este doar punctul de intrare, fiind un cost de bază pentru aproape orice bun comercializat.
Blocajele din Golful Persic afectează direct producția globală de hrană. Regiunea asigură aproximativ 30% din exporturile globale de amoniac și 35% din cele de uree, majoritatea tranzitând Strâmtoarea Ormuz. Astfel, în doar câteva luni, prețurile îngrășămintelor vor crește, iar în decurs de două sezoane agricole, prețurile alimentelor vor urma aceeași traiectorie. Șocul pornit de la petrolierele din Golf se va resimți rapid în "prețul pâinii din Cairo, costul orezului din Dhaka și rația de îngrășăminte a unui mic fermier din vestul Kenyei". În decurs de 12-18 luni, și prețurile bunurilor manufacturate vor crește.
Al doilea val: Modificarea permanentă a rutelor comerciale Cel de-al doilea val aduce daune arhitecturale sistemului de tranzacționare global. Crizele recente demonstrează că rutele comerciale modificate nu revin ușor la normal. De exemplu, după ce traficul prin Marea Roșie a fost deviat pe ruta mai lungă pe la Capul Bunei Speranțe din cauza atacurilor Houthi (adăugând până la 1 milion de dolari pe călătorie), traficul nu s-a redresat nici după stabilizarea securității. Companiile de transport și asigurătorii asimilează costurile noilor rute, refuzând să se reîntoarcă la vechiul sistem fără o acțiune coordonată.
Al treilea val: Lovitură fatală pentru Sudul Global Țările în curs de dezvoltare vor suporta cel mai dur impact. În timp ce economiile avansate folosesc rezerve valutare și furnizori diversificați pentru a absorbi șocul, națiunile sărace vor face față prin deprecierea monedei, raționalizarea îngrășămintelor și foamete. În țările cu venituri mici, hrana reprezintă în medie 44% din cheltuielile gospodăriilor, comparativ cu doar 16% în economiile avansate. Asistăm, de fapt, la un transfer brutal de bunăstare de la cele mai sărace gospodării ale lumii către exportatorii de mărfuri și intermediarii financiari, un transfer care va rămâne o nouă normalitate economică.
Al patrulea val: Colapsul politic Șocurile lanțurilor de aprovizionare nu se opresc la bilanțurile contabile; ele distrug contractele sociale. Istoria recentă arată că prețurile ridicate duc la rupturi politice – de la Primăvara Arabă declanșată de prețul grâului, până la prăbușirea guvernului din Sri Lanka și tulburările din Pakistan din anii precedenți. Inflația generată de acest război va lovi populații deja epuizate de crizele succesive de la pandemie încoace, iar unele guverne pur și simplu nu vor supraviețui.
Există soluții? Experții propun trei măsuri urgente, deși niciuna nu se află în prezent pe masa negocierilor:
- Crearea unor rezerve regionale de alimente și îngrășăminte, care să asigure necesarul pentru 12 luni, sub umbrela unor organizații precum G77.
- Înființarea unui fond de reasigurare a riscurilor de război pentru Sudul Global.
- O reformă structurală a Fondului Monetar Internațional (FMI). În loc să trateze șocurile induse de război ca pe niște „eșecuri ale politicilor interne” (impunând condiționalități stricte pentru debitori), FMI ar trebui să le recunoască drept șocuri externe incontrolabile și să ofere lichidități rapide.
Când acordul de pace va fi semnat și fotografiat, va marca sfârșitul războiului doar pentru cei care l-au purtat direct. Pentru economiile lumii care vor achita această notă de plată colosală, războiul abia începe.